containere de hotărâri

"Celui ce nu-i cunoşti firea şi gândul, nu-i spune taina ascunsă şi hotărârea ce-ai luat." - Asadi Tusi

în mine zac demult containere de hotărâri
etanş închise

(cel puţin aşa ştiu că erau)

nu le-am ascuns şi poate că de aceea
a tot crescut volumul lor
substanţa li s-a diluat şi atunci a început să curgă ceva
ce numesc la fel ca toată lumea eroare strâmbătate
şi tot şi toate
le privesc acum sau cel puţin încerc să le privesc
de pe o verticală care-mi pare mereu înclinată

unghiul nu i-l cunosc înclinării

totuşi vârful lui mă înţeapă permanent
iar scorbura din copacul acela numit viaţă
se transformă când în mine când într-o cruce amplă

am văzut-o cândva undeva. e veche şi nu s-a mai modificat

îi măsor arcuirea acoperişului nu-l ating
uneori gust aerul care o înconjoară şi strănut

acum plouă

mă gândesc mereu la crucile cu acoperiş din piatră
acolo umbrele stau picior peste picior la o cafea iluzivă
pe care Domnul le-o oferă fragmentat în vârtejuri de clipe

ieri mărul meu s-a mai scuturat de rod
e plină grădina de rotunjimi coapte verzi dulci acrişoare
copilă fiind am muşcat din taina lui ionatană apoi
seminţele le-am lăsat lângă o tufă de trandafiri purpurii
cei albi încă nu înfloriseră din nou. erau încă închişi în boboci
ca o promisiune a prezentului de acum

în mine se împlineşte

privesc de jur împrejurul mărului
dacă privirea trece de înălţimea gardului promisiunea dispare
da. voi privi numai până la nivelul gardului
mă mai păcălesc cu o împlinire. e un joc. un joc al copilei care
încă mă suportă să-i acopăr palmele cu mine
femeia cu ochii din cărbunele fiecărei toamne
în care repet naşterea

Anne Marie Bejliu, 20 august 2015